OPERAȚIUNEA RECUPERAREA 1. „ATENȚIA” primită de generalul Pacepa pentru vânzarea sașilor în Germania: o mașină Ford Taunus

Ce a însemnat Operațiunea Recuperarea

În perioada comunistă, statul german a plătit zeci de milioane de mărci pentru ca sașii din Transilvania să primească vizele cu care puteau ieși din România comunistă. Între 250.000 și 400.000 de șasi ar fi beneficiat de vizele contra cost plătite de statul german. Cât a câștigat Securitatea în total din acestă afacere, este greu de estimat. În 2011, un grup de cercetători CNSAS a publicat o arhivă extinsă cu documente care probează că „vânzarea” sașilor era o operațiunea controlată de Securitate și de DIE.

Anual sau chiar de mai multe ori pe an, un reprezentant al statului român, în general un angajat al Securității sau un agent al DIE, negocia tarifele pentru care Germania răscumpăra etnicii germani. În afară de bani, securiștii solicitau nemților și diverse bunuri de lux sau aparatură electronică.

În martie 1969, a avut loc o astfel de negociere. De la negociatorul german Securitatea a obțiunut contra unui număr de vize cinci autoturisme.

O notă a Consiliului Securității Statului arată că unul dintre autovehiculele obținute de la nemți a fost repartizat generalului Mihai Pacepa.

Redăm mai jos raportul:
„La ultima întâlnire avută cu „Edward” au fost obținute de la acesta 5 autoturisme, fără plată, a căror livrare se va face eșalonat în următoarele luni. Atoturismele obținute sunt:
– 2 buc. Mercedes 230 (DGIE, CC al PCR)
– 2 buc. Ford Taunus (CC al PCR)
– 1 buc. BMW 2000 (DGIE)
Spunându-vă spre aprobare acest aranjament, vă propunem să aprobați ca la primirea lor, autoturismele să fie repartizate astfel:
– Cele două Mercedes 230 al căror interior va fi utilat deosebit să fie predate DGSI la dispoziția conducerii CSS
– Cele două FORD TAUNUS să fie repartizate g-ral mr. Pacepa și Col. Marcu Gh. , având în vedere acțiunile operative permanente pe care le au cu cetățenii sătrăini” (sursa:Acțiunea Recuperarea, Securitatea și emigrarea germanilor din România, Florica Dobre, Florian Banu, Luminița Banu, Laura Stancu, 2011, CNSAS)

În perioada 23-29 iulie 1978, Mihai Pacepa a avut o misiune în Republica Federală Germania, unde, în momentul în care a ajuns, a solicitat autorităților azil politic în Statele Unite.

La 3 august 1978, în Herald Tribune a apărut un articol în care se preciza că Pacepa a dezertat și că a cerut azil în SUA.

Între timp, în România a început judecarea în lipsă a fostului șef al Securității, iar în 17 august 1978 Secția Militară a Tribunalului Suprem l-a condamnat pe gen.lt. Mihai Pacepa de trădare prin ajutarea unor puteri străine, transmiterea unor secrete de stat, dezertare și pentru refuzul de a se înapoia în țară. Magistrații au hotărît atunci condamnarea la moarte a ofițerului, degradarea militară și confiscarea tuturor bunurilor acestuia. Sentința Tribunalului Suprem a fost dată la trei săptămîni după ce fostul șef al Securității a fugit din țară. În 1997 Pacepa a fost reabilitat de instanțele din România.

RecentHeinz Günther Hüsch, fost parlamentar în Bundestag și cel care timp de 21 de ani a fost negociator secret al Germaniei în cadrul operațiunii Recuperarea, a participat în România la o dezbatare pe această tema. El a povestit că o vreme a fost bănuit inclusiv de securiștii români că l-ar fi ajutat pe Pacepa în parcursul său dinspre România spre SUA via Germania. Dr.Hüsch a precizat că acestă supoziție s-a datorat faptului că el a purtat negocieri la un hotel în care a stat și Pacepa după ce a fugit din România, fapt ce era cunoscut de Securitate și de aici și bănuielile asupra lui. În schimb fostul negociator spune că s-ar putea să-l fi întâlnit odată pe Pacepa, dar nu a avut o discuție cu el în care fostul spion să se fi identificat.

„Pe Pacepa este posibil să-l fi întâlnit odată dar nu sunt sigur. În urma negocierilor am donat autoutilitare pentru pompieri după cutremurul din 77. De asemenea am donat și scări pentru pompieri. Partea română ne spunea că nu au nevoie de aceste scări. Eu nu am aprobat furnizarea de tehnică de ascultare. După această donație am avut o cină cu mai multă lume. Cineva m-a întrebat : Voi vreți nemții din Transilvania?. Am presupus că știa despre acestă operațiune. Ar putea să fi fost el. Nu sunt sigur. Pare să fie un personaj complex, poate și-a redactat și propria confesiune.”, a declaratHüsch